Hirstos a inviat! (toti spun asta desi nimeni nu l-a vazut)
Ce inseamna mai exact pentru Craiova, Pastele ?!
De pilda, pentru vecinul de "sub mine" Pastele nu are nicio semnificatie. Totusi, "romul" n-a ezitat sa-mi terorizeze urechile cu urletele sale barbare, probabil din euforie pentru Iisus, si sa faca gratar cu carne de mici expirata exact sub fereastra mea, dansand ca un schizofrenic impreuna cu micul sau neam de opt mii de nepoti si trei mii de frati dintre care doar unul sufera de autism, de ziceai ca s-a adunat un sfert din Beijing in gradina blocului meu...ba chiar m-am uitat pe cealalta fereastra de pe balcon dupa biciclete, sa fiu sigur ca nu suntem invadati de chinezi. Apoi dupa ce gratarul s-a terminat iar grasele, cu varsta intre unsprezece si patruzeci si opt de ani, isi fluturau fustele care aduceau cu niste perdele cu care acoperi mortul sa arate mai viu, urcau scarile incercand sa nu se impiedice. Toate bune si frumoase, petrecerea continua in apartament, intr-un mod civilizat, nederanjand pe nimeni, poate doar putin disconfort sa-l fi pricinuit acele injuraturi macabre si amenintari familiale, urlete strasnice si continue, aducandu-ne aminte parca, de chinurile prin care a trecut Iisus, care S-a jertfit pentru noi, pentru oamenii cu un suflet ingrozitor de marsav, aidoma vecinului cu pricina, aici: tiganul. Practic pentru el Pastele nu e un motiv de impacare sufleteasca, de o reflectie si o constatare a nimicniciei, un motiv de caire a jegului propriu, de umilinta, de ingenunchere morala in fata celui care S-a sacrificat pentru oameni, (deci, implicit, si pentru el), ci e un motiv de petrecere, e o zi in care ragaim bere si mancam mici, dansam manele si bronzam sunci.
Pentru oltenii autentici insa, cu religia nu te joci.
Omul de rand s-a deplasat la ora 23:50 "sa ia lumina", pesemne ei neavand becuri, chibrite, brichete, lanterne, asteptand in puhoiul de oameni, care mai de care mai indarjiti atunci cand vine vorba despre curatarea sufletului, si "apropierea" de Dumnezeu.
Inainte sa va impartasesc etapele experientei mele, cu privire la invierea Domnului Iisus Hristos, am marea curiozitate de a va intreba si a va supune unui scenariu:
Daca invierea incepe mai devreme, sa spunem ca ceasul preotului sau cine "tine" timpul pe-acolo, e cu 3 minute in urma, iar popa deja incepe cu "Hriiistoos aaa iinviiiaat Maarti, cu halatul pee Maarte mergaand", ce faci ? Cum procedezi ? Il pui sa stinga lumanarile ca mai sunt 2 minute pana invie Iisus, intrerupand astfel toata "ceremonia" ? e doar un scenariu care merita mentionat, nefiind enorm de idiot cum probabil l-ati catalogat deja, creazandu-va infinit superiori mie.
Ora 00:01. Incepe slujba ( cu o intarziere de 1 minut, probabil preotul avea ceasul setat dupa teletextul de pe TVR2; ar fi si absurd sa inceapa slujba la fix, ca doar nu-i concurs de atletism), iar crucile ascultatorilor, desi solemne (cu mana tremuranda de foame, ce-i drept), erau robotizate, si cu toate astea, toata suflarea olteneasca sorbea cantecele armonioase ( si cand spun armonioase ma refer la faptul ca erau atat de ritmate incat te gandeai de 3 ori pe minut la sinucidere, iar in restul secundelor la a-l ucide pe cel de langa tine, acompaniat fiind de clopotul morbid (botezat "George Bacovia" de catre tarcovnic, clopot care parca-ti prezenta argumente in favoarea gandurilor tale cumplite), cantece ale unui preot oarecum anost (trecand prin aceleasi traditii monotone de treizeci de ani).
00:07. Tiganii, fiind si ei un element cheie in Craiova, se prezentau in trening Nike si pantofi Armani, avand "ca piesa de baza", o curea Dulce sau Cabana. Impozanti, fara tenta de filfizoni, cu burtile pe sub camasa si falcile sub umeri, se uitau duiosi la preot ascutindu-si sabiile pentru clipa taierii "pastelui", (painea feliata cu vin), pentru a o livra fiecarui membru al familiei.
Ora 00:12. Primele victime isi fac aparitia, in imbulzeala din "Casa Domnului", dexteritatea tiganilor si-a spus cuvantul confirmandu-si inca o data suprematia, astfel ca in doar doisprezece minute de la Inviere, au disparut: trei portofele, cinci telefoane, noua cercei de plastic, o ureche de om, doua bratari de argint si un lant de aur; iar o adolescenta zvelta, cu sanii mari si buze siliconate, a fost gasita violata langa piscina din spatele casei tarcovnicului ( cazermata din 3 crengi de langa fantana bisericii ). Spre stupefactia celor doi prieteni imaginari ai mei, aceste intamplari nu par sa-i tulbure pe credinciosii fanatici plini de intelepciune de la care ai ceva de invatat, astfel ca acestia isi continua calmi si cordiali drumul spre preot ( imbrancindu-si oamenii din fata si amenintandu-i cu lumanarea aprinsa la modul: "tinere-ti ard capul daca te mai bagi mult in fata").
Ora 00:31. Tiganii parasesc in turma (ca la un documentar cu animale salbatice) incinta bisericii intitulata Madona Dudu, imbulzindu-se aidoma demonilor care au bilet spre poarta Raiului de la Dumnezeu.
Ora 00:35. Eu ma trezesc din masina in care am zabovit, motaind aproximativ 40 de minute, asteptandu-mi cei doi prieteni imaginari sa vina cu lumina. De precizat faptul ca "motaind" in masina cu capul pe bancheta din spate intr-o parte, am salivat in asa hal incat mi-am udat pana si blugii cu saliva in timp de dormeam, asa ca, istet fiind, mi-am frecat mainile de tricou si de blugi in repetate randuri pentru ca apoi sa livrez saliva de pe maini, pe bancheta din spate, caci masina nefiind a mea, nu prea dadeam doi bani, eu imi lafaiam anusul pe bancheta din spate, mandru c-am gasit o solutie sa ies din "incurcatura", eram fericit ca un copil lihnit de foame care gaseste un colt de paine plin cu furnici.
Ora 00:42. Prietenii reali de data aceasta, ajung cu lumanarile langa masina, dupa o experienta fatala in care puteau lua foc la propriu in ingramadeala respectiva, ii observ cum incep unul cate unul sa stinga "lumina lumanarilor", cum intra in masina si-mi arunca aroganti replica "am stins lumanarile ca nu ne puteam deplasa in club cu ele", la care eu avand gandirea unei legume fara forma, intreb nedumerit, ca Goe cand incerca sa-si dibuiasca al doilea testicul, plictisindu-se sa ejaculeze in bilete de tren: "Atunci de ce ati mai luat lumina daca o stingeti pana s-ajungem acasa ?" raspunsul a venit prompt: " pentru ca asa e bine", un argument suprem care m-a spulberat, nereusind sa ma adun, avand in prealabil si experienta cu saliva pe bancheta din spate si epuizat de-atata frecat al mainilor, am renuntat, ostenit fiind, sa intru intr-o polemica sau intr-un dialog contradictoriu cu ei.
Ora 01:08. Ajungem la club, acolo, ni se spune ca intrarea este 150 000,( eu si cei 2 amici imaginari am pus mana de la mana, si din sase maini, toti banii adunati, ne-a dat o suma care mai apoi s-a dovedit a fi exact suma pe care o detineam eu singur, desi ei se tot laudau ca mi-au facut cinste tot drumul), asadar, noi (eu si cei 2 amici imaginari) dam sa intram in club, cu banii in mana dorind sa platim intrarea si sa ne alaturam preotilor care se aflau deja in club, plecand de la biserica spre club cu un dric personal, preoti care deja aprinsesera tortele, stinsesera lumina si cumparandu-si fluiere si chestii verzi fosforescente, dansau nestingheriti. (popi care fluierau mai rau ca la Costinesti pe ritmul lui David DeeJay). Cu toate acestea, trei dintre prietenii reali, n-aveau la ei decat 100 000 vechi, 50 mii au cheltuit cumparand lumanari pentru vii si pentru morti ( ca sa nu se iste scandal intre lumea vie si lumea moarta, au gasit de cuviinta sa imparta lumanarile in mod egal), iar 50 mii in caz ca ne intalneam cu vreun tigan care ne oferea 2 optiuni, varianta elevata " Ori imi inmanati 5 ron ori va perforez anusul cu o aviditate poetica", varianta reala: "ori imi dati 50 mii ori va fut in cur". Astfel, neavand bani de intrare, plecam cu capul in pamant, desi oarecum stramb, caci tot mai contemplam prin geam la petrecaretii care mimau suferinta lui Iisus pe piesele lui Tiesto si savurau Jack Daniels cu Red Bull in amintirea cuielor batute-n palma si a coroanei de spini carata de Mantuitor.
Ora 01:42. Ajungem la un birt updatat, un club gratis din Craiova in care ne destrabalam ca la carte (pagina 308 din oligofrenism absolut de Minteuan Onan), fiind apoi evacutati dupa trei minute, neapucand sa ne "consumam consumatia", apucand insa totusi, sa o comandam si sa o si platim, in timp ce paraseam benevol obligatoriu incinta birtului cu pricina.
Ora 02:04. Perseverenti aidoma curvelor din Targu Jiu, "ne luam inima in dinti" ( doar unii din noi, caci majoritatea au ramas fara masele de cand s-a scumpit sedinta la dentist si pasta de dinti, fiind astfel constransi sa-si amaneteze inimile in dintii celorlalti), si ne stabilim la un bar din apropierea locuintei noastre, destinzandu-ne cu un biliard, si o bautura.
Ora 03:47. Platim si plecam, de data aceasta de buna voie, cei drept speriati si stanjeniti fiind de un batran care la ora patru dimineata, imbracat sumar, doar in tricou si-n slapi, cu coaiele fluturand in vant (o aluzie fina la, "pe aripile vantului"), se aseaza pe scaun si se joaca la masinute, scarpinandu-se nauc pe capul plesuv.
Ora 04:15. Observam uluiti ca am pierdut paharul de unica folosinta in care se regaseau Pastele, nu sarbatoarea in sine, nu ma refer la faptul ca tineam intreaga sarbatoare Pascala intr-un pahar de unica folosinta iar toata planeta era cu sufletul la gura, asteptand sa gasim paharul si sa le dam inapoi sarbatoarea, ci ma refer la faptul ca nu mai aveam painea colorata cu vinul sfant cumparat de la magazinul din colt, singurul magazin din oras care a izbutit sa-si ucida clientii inainte ca acestia sa consume produsele cumparate, numai tinand in mana, placintele cu viermii inelati si covrigeii cu flegma de omida visatoare, sau trigoanele cu rahat de gandaci in putrefactie si transpiratie de tantari, respectiv branzoaice cu miros de ragait de miel si cu aroma unei lacrimi de libelula.
Agitati fiind, negasind Pastele cel de toate zilele, ne hotaram, cu o decizie UNUanima (ca doar unul a fost de acord cu ea, soferul), restul avand acelasi gand: "hai in p*la mea acasa, bag p*la-n ea de paine", scotand in evidenta sacrul acestei sarbatori crestine si aprofunzand si mai mult puritatea sufletului unui om de rand, ori al unui om de paragraf.
Ora 04:35. Ne-am intors la biserica dupa painea cu vin, gasim acolo adolescenta violata, omul ramas fara o ureche, si pe tarcovnicul mizantrop care incerca sa fixeze antena langa crucea de pe biserica, pentru a putea prinde meciul lui Real Madrid din semifinala Uefa Champions League.
Pasim in biserica, luam Pastele de la un preot inabusit in propriile sale ganduri si ocupat cu numaratul banilor, preot care ne si arunca un colt de paine ud, adresandu-ne taraganat cuvintele: "Luati ba!", iar cand sa iesim, dam acolo de o femeie cocosata, cu nasul coroiat, care purta un batic verde(detaliu care n-are de-a face cu absolut nimic, dar baticul mi-a atras atentia, sa fie oare un inceput al fetish-ului cu batice verzi ?). Batrana ne zambeste duios, aproape cu lacrimi in ochi, si dorind sa paraseasca biserica, mergand mai repede ca 3 melci la un loc dar mai incet decat aceiasi melci schiopi, vazandu-ne ca-i trecem calea si ca ne distantam, iesind inaintea ei din biserica, aproape lovind-o cu zbenguiala noastra salbatica, trezindu-ne subit intr-o fuga acerba spre masina, incepe sa ne binecuvanteze cu intelepciunea si intonatia oamenilor in varsta care atunci cand blagoslovesc, o fac din tot sufletul, anume: " Fute-v-ar Dumnezeu ca nu se mai poate ruga lumea de voi, golanii, haimanlalele dracu', arde-v-ar focu' de nenorociti ".
Ora 04:57. Ne despartim, avand lacrimi in ochi, fiecare parca simtind ca asta a fost ziua in care ne vom schimba ca indivizi ( a nu se intelege ca ne schimbam hainele unul altuia), ca ne vom pecetluii soarta, ca ne vom transforma in alti oameni, nemairamanand acele caractere care eram acum 5 ore, inainte de Inviere, acele "covoare" pline de balega si pisat de bou, ci vom deveni un fel de "gresie", un update, un nou inceput, un fel de Nora pentru Mama trei, ca sa fiu pe intelesul tuturor. Bineinteles ca la despartire desi am dat mana in semn de salut, in timp ce ne desparteam fiecare mergand pe un alt drum, departandu-ne din ce in ce mai mult, fiecare incepe sa urle si sa ridice tonul, sa continue dialogul desi distanta se mareste de la secunda la secunda, ei totusi continua sa-si vorbeasca unul altuia, si cum pe strada e o liniste cumplita, inevitabil s-au trezit maidanezii care m-au gasit pe mine responsabil pentru larma creata de ceilalti, maidanezi care nu m-au crutat, alergandu-ma pana la usa de la bloc, la interfon, iar atunci, iscusit fiind, am scos asul din buzunar, cei drept nu era un as de carti de joc cum probabil va ganditi (nu prea inteligenti fiind), ci painea care o luasem de la biserica...le arunc painea in gradina, cainii se duc dupa ea(prosti fiind, si ei tot cam ca voi), iar eu, semet si arogant, scot brelocul de la interfon, si inchizand usa, le strig mandru: "PASTE FERICIT, GAOZARILOR!" urcand scarile cu entuziasmul unui pedofil implinit.
Ora 05:03. Ajung acasa, deschid usa, scartaitul usii trezeste catelusa mea ahtiata dupa scandal, care incepe sa latre a paguba, prevestind parca sfarsitul lumii, imi trezeste singurul membru al familiei aflat in apartament, anume mama. Curioasa si oarecum buimaca, mama intreaba de Paste, daca am luat Paste, si daca da, sa-i dau si ei pana nu "se baga la somn". Ii raspund sfios ca am uitat sa iau Pastele, mintind-o, amagind-o, nespunandu-i ca de fapt am hranit cainii incercand sa-mi salvez mizerabila mea viata. Mama, credincioasa fiind, ma roaga frumos, daca pot sa ma duc, caci biserica e aproape (aproape la iesire din Craiova), sa iau Paste pentru ca vrea neaparat. Accept provocarea numaidecat, dar, pe masura ce coboram scarile mi-am adus aminte de cainii care probabil terminasera Pastele si dupa atata paine aveau nevoie de ceva carne, iar eu, un tip atletic, cu oasele lungi si carnea macra(avand grasime doar in ochi, stiindu-se faptul ca eu ma ingras doar in inaltime), eram victima perfecta in viziunea creaturilor turbate (literalmente turbate, caci ei si cand nu latra au spume la gura), astfel incat nici n-apuc sa deschid usa, si incep sa ma latre, vanatoarea incepe. Ma fugaresc..ma fugaresc...ma prind, ma trag de picioare, unul dintre ei chiar imi ia piciorul cu totul, ba chiar il privesc cu ultima sfortare cum da coltul cu piciorul meu stang, pesemne ca stia ca sunt stangaci, altfel nu-mi explic de ce-ar da un caine din coada si de ce-ar merge asa tantos cu glezna unui cetatean in gura.
In sfarsit, dupa aceasta patanie cu "cei mai buni prieteni" ai omului, trezesc blocurile vecine, iar un strain binevoitor suna la ambulanta, bineinteles, privindu-ma intr-o balta de sange cu un ochi zbatandu-mi-se, parca prevestind sfarsitul corpului in care se afla, strainul ma intreaba intai daca am minute in Orange, el nestiind sigur daca ambulanta e pe Orange sau Vodafone, si se apuca sa-mi povesteasca de cat are de plata la telefon, eu tinandu-mi resturile din piciorul stang in mana dreapta, singura intreaga, dealtfel. Ambulanta soseste numaidecat, in doar o ora si douazeci de minute cei de la ambulanta ne-au telefonat inapoi, spunandu-ne ca au luat la cunostinta apelul nostru si ca in cel mai scurt timp vor da curs acestuia, pentru ca peste alte doua ore si sapte minute sa ne spuna ca operatiunea "omul care nu va apuca ziua de maine" este in curs si ca ambulanta este pe drum...pe drum catre un alt pacient din Baia Mare, si ca in cel mai scurt timp va veni si la mine, eu fiind la maxim un kilometru de spitalul din Craiova, iar daca un betiv notoriu cu o bicicleta fara roti ar fi incercat sa dea curs apelului meu, ar fi ajuns in trei minute.
Intr-un final, cu chiu cu vai, mai mult cu chiu, si cu mai putin vai, sunt internat, iar dupa o operatie si o moarte clinica de cateva minute, ma trezesc intre doua cadavre cu lumanarile aprinse, cadavre care, probabil sarbatoreau Pastele cu ochii inchisi.
Imi aduc totusi vag aminte ce-am visat...imi aduc aminte ca in timp ce eram in moarte clinica imi tot repetam uitandu-ma intr-o oglinda aflata intr-o padure plina de sirene cu par pe coada si elfi cu buze-n cot: "Eu am murit...Hristos a inviat!", apoi ma trezesc subit, ma aflu singur pe patul de spital, strainul care a dat telefon s-a interesat si a aflat ca de fapt eu nu tin cu Steaua deci e de datoria lui sa-mi fie dusman, astfel incat a gasit de cuviinta sa plece si sa ma lase inconstient singur in spital.
Ora 13:25. Ajung acasa, externat, pe propria mea semnatura, de mentionat ca mi-am dat semnatura pe locul in care am fost operat (deasupra buricului), caci sistemul sanitar in Romania are foi in limita stocului disponibil, astfel ca pielea deasupra buricului a trebuit sa ramana in spital, pana o pot xeroxa, iar abia dupa aceea(dupa ce voi muri) mi-o vor opera(lipii cu mana) la loc.
De precizat ca, in starea in care eram, cu ultima suflare, am reusit sa iau Pastele de la colegul de camera, cadavrul din stanga, care, pesemne apucase sa ia Pastele inainte de a dormi o eternitate si de a se transforma in mancare pentru insecte.
14:19. Semi-lesinat ii arunc mamei paharul cu Pastele, (afland dupa doua zile ca de fapt mama era la servici iar eu aveam halucinatii cum ca se afla in dormitor), inchid usa, ma duc la mine in camera si ma arunc adanc in patul moale din lemn.
Nu ma mai sinchisesc de mirosul zguduitor al sosetelor spalate din joi in "Paste", le dau cu parfum incercand sa echilibrez mirosul, ma spal pe maini si apoi pe fata cu propria saliva si ma intorc pe partea cealalalta, adormind profund, pisandu-ma pe genunchi, nemaifacandu-mi rugaciunea, asa cum m-am obisnuit sa fac o data la nouasprezece ani. si dorm..si dorm..si..
Si cam atat, restul...va urma!
Urbi et Orbi!
Adevarat a inviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu