vreau sa fiu inchisa pe viata intrun oscpiciu sufar de dementa interioara, care e problema daca este singura mea dorinta , de ce nimeni nu mi-o poate indeplini??????????????????
Acelasi loc, aceeasi senzatie ireala de singuratate.Fiecare zi, fiecare ora, fiecare secunda incepe in aceasta camera de ospiciu. Aici sunt inchisa de... nici nu stiu de cand. Aici nu exista timp, nu exista spatiu. Doar patru pereti albi ce ma inconjoara. Toti ma cred normala, de asta nu sunt inchisa aici. Usa alba deasemenea cu o mica portita in josul sau, din care de trei ori pe zi se iveste cate o tavita cu mancare. Mancare proasta, ca intr-un ospiciu... ceva fasole, un pahar cu apa, paine si cateodata, daca am noroc doua-trei bombonele. Toaleta, plasata intr-un colt mizerabil al camerei, nu a mai fost curatata de secole. Oricui ar fi intrat aici i-ar fi trebuit o masca de gaz, datorita mirosului. Mie nu, eu sunt obisnuita. Am invatat sa nu ma mai plang, oricum nu ma aude nimeni.
Ma gandeam, eu nu am realizat niciodata nimic. Nu am realizat nimic datorita faptului ca nu am incercat niciodata sa fac nimic. Deci nici nu am pierdut nimic. Nu am motive sa fiu bucuroasa, nu am motive sa fiu trista. Am motive sa fiu eu. Am motive sa nu-mi pese de ceilalti. Am motive sa plang, am motive sa rad. Nu m-am gandit niciodata cum ar fi ca eu sa fiu singura fiinta din univers care sa fie libera, iar toti ceilalti sa fie inchisi in cutii de lapte albe. Probabil si atunci m-as simti la fel de singura. Am decis ca asta e, la urma urmei am fost facuta sa fiu singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu