Si daca e sa murim de ce sa mai asteptam pana la momentul final - pana ce imbatranim si nu mai avem nimic de pierdut ?! Oare nu e totul pierdut de la bun inceput ?! De ce sa nu murim tineri, iar pe crucile noastre sa ramana scris - eternitate ?! Ce gand sublim ! - sa mori tanar si liber cand sperantele si visurile s-au naruit, cand nu mai ai pe nimeni, cand nimeni nu mai tine la tine, cand totul e pierdut. Da, ce viata trista lipsita de sentimente si de vesnicie, ce melodie tragica in vremelnicia lumii ! La ce rost aceasta asteptare trista, acest chin intern care ne macina pe dinauntru continuu ?! De ce sa nu sfarsim aceasta poveste trista inca de pe acum ?! Ce ne opreste ?! Fericirea divina isi dovedeste vremelnicia in compozitia organismelor - pe cand tristetea mortii e absolutul etern in orice atom. Ne nastem singuri si murim la fel de singuri - uitati si parasiti in prapastia cu visuri spulberate. Si daca divinul se dovedeste a fi absent in trecerea vremii, noua - acestor biete suflete aruncate in vastul desert al nimicului, ce ne mai ramane ?! Mi-e sila de cei ce ti-ar intinde un pahar cu apa doar ca sa te mai chinui cateva zile. In schimb, ce moarte sublima e intr-un drog ! Te adoarme cu incetul, are grija de tine ca o mama, iti spune povesti frumoase, divinizeaza clipa... el e singurul prieten caruia i-a pasat de tine vreodata.
Nu divinitatea te eternizeaza, nu divinitatea te iubeste, ci iata - o pastila letala careia ii pasa de tine cu adevarat, caci ea e singura care sterge urmele lacrimilor triste de dinainte de tragica disparitie.
Iar daca vei fi uitat de toti, tremurand singur in delir - tu sa te stingi palind ca frunzele de toamna, nestiut de nimeni, fara sa iubesti pe nimeni cum nici pe tine nu te-a iubit nimeni niciodata. Iti vei aminti de cei dragi, dar totodata vei sti de cugetul nemilostiv al mortii care-ti va spune nepasator ca n-a fost decat un vis pieritor, ca tot ce ai iubit mai mult e doar tarana, ca n-a mai ramas nimic in care sa crezi si ca totul e pierdut.
Da, dumnezeu e mort, dar nimeni nu vrea sa o vada. Cat de singuri suntem pe acest Pamant ! Nu e iubire si nu e nici ura. E neant, e moarte, e intuneric vesnic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu